Astra Giurgiu în „lumina” rezultatelor europene remarcabile
Antiteză: performanțele externe ale „astralilor” vs prezențele „de conjunctură” ale Oțelului Galați și Unirii Urziceni în UCL

Pe 23 mai 2014, Astra Giurgiu își adjudeca primul trofeu din istorie, Cupa României, după o finală tranșată la loviturile de departajare (0-0, 4-2 p.) în fața FCSB-ului. Ulterior, formația patronată de Ioan Niculae și-a mai îmbogățit palmaresul cu două Supercupe ale României (2014, 2016) și titlul de campioană a Ligii I (2015-2016), „reușita supremă” din istoria echipei.
„Transferată” de la Ploiești la Giurgiu în toamna anului 2012, Astra și-a dobândit o nouă identitate, iar acum, la 12 ani distanță de la promovarea în prima ligă (2009), „alb-negrii” traversează cele mai dramatice momente. Cunoscând gustul amar (și nebănuit de nimeni) al retrogradării, cei mai pesimiști dintre „oamenii fotbalului” le prevăd „astralilor” un destin sumbru: dispariția din peisajul „sportului rege” încă din această vară, recenta finală a Cupei României (22 mai 2021), pierdută la limită în fața Universității Craiova (2-3), fiind considerată (în consecință) drept ultima partidă din istoria echipei (sau cel puțin din „era Ioan Niculae”).
În nota aceluiași pesimism, Astra Giurgiu este „aliniată” în rândul altor două campioane „recente” care și-au încheiat tragic existența la scurt timp după cucerirea titlului: Unirea Urziceni (2009) și Oțelul Galați (2011). Lăsând la o parte celelalte realizări interne ale Astrei pe lângă trofeele cucerite – respectiv prezența în play-off-ul Ligii I în 5 din cele 6 ediții ale „noului sistem competițional” și disputarea ultimului act al Cupei României în edițiile 2016-2017, 2018-2019, 2020-2021 –, formația giurgiuveană a bifat două calificări în grupele UEFA Europa League, una dintre acestea fiind încununată cu prezența în primăvara europeană.
Există, însă, „o mică-mare diferență” în raport cu „speța” celor două campioane amintite (și dispărute ulterior). În cazul performanțelor externe ale Astrei, calificările „giurgiuvene” în grupele „europene” au fost muncite „cu vârf și îndesat”, spre deosebire de prezențele „scurte și la obiect” în grupele UEFA Champions League ale Unirii Urziceni și Oțelului Galați, obținute conjunctural, datorită poziționării „fericite” a României în ierarhia coeficienților UEFA la momentele respective.
De aceea, indiferent de soarta pe care o va cunoaște în viitorul apropiat – fie că vorbim de șansa barajului „de menținere” în cazul presupusei retrogradări a formației UTA, de continuarea în eșalonul secund sau de neînscrierea în Liga a II-a –, Astra Giurgiu nu poate să reprezinte „la fel de puțin” pentru fotbalul românesc precum „performanțele meteorice” ale Unirii Urziceni și Oțelului Galați (păstrând, bineînțeles, cuvenitul respect pentru Dan Petrescu, Dorinel Munteanu și evoluțiile celor două formații în sezoanele respective).
Clasată în prezent pe poziția 142 în ierarhia UEFA a echipelor de club, deasupra unor nume precum Panathinaikos Atena, Vitesse Arnhem, Trabzonspor sau Grasshopper Zürich (depășită fiind doar de CFR Cluj și FCSB dintre competitoarele Ligii I), Astra Giurgiu a fost prezentă de 5 ori (în 5 ani consecutivi, între 2013-2017) la startul preliminariilor competițiilor europene. Și nu a făcut figurație în nici una dintre ediții, deși în 3 rânduri a fost eliminată prematur, înaintea fazei grupelor.
Stoparea seriei de 14 calificări consecutive în faza grupelor „europene” ale „gigantului” Olympique Lyon (play-off-ul UEL, 2014), dubla eliminare a lui West Ham United (turul III prel. UEL,2015; play-off-ul UEL, 2016) și calificarea în primăvara europeană a UEL (2016-2017), „la braț” cu AS Roma, în detrimentul Viktoriei Plzen și al Austriei Viena, reprezintă cele mai impresionante „borne europene” atinse de Astra Giurgiu; și toate ca urmare a unui parcurs istovitor în faza preliminariilor, performanțe care, implicit, nu pot fi considerate „cauze” ale unor simple întâmplări.
Foto: digisport.ro
Postat cu 3 ani în urmă
Adaugă un comentariu